Palatul brâncovenesc de la Mogoșoaia, jud. Ilfov

  • Imprimare

 

Tur virtual:

 

 


Deschide turul în fullscreen

 

 

Ilustrație video:

 

 

 

Prezentarea monumentului:

 

 

Palatul brâncovenesc din Mogoşoaia
Cod LMI IF-II-a-A-15298.01
Localizare sat Mogoşoaia, com. Mogoşoaia, str. Parcului nr. 1, jud. Ilfov
Ansamblul Palatului Brâncovenesc
Datare 1702

Descriere

Cel mai reprezentativ complex arhitectonic civil al artei brâncoveneşti se află la circa 17 km. de Bucureşti pe drumul naţional ce duce spre Târgovişte. Pornind de la formele tradiţionale ale arhitecturii munteneşti, îmbinate cu elemente orientale, baroce şi renascentiste, palatul de la Mogoşoaia a fost ridicat de către domnitotul muntean Constantin Brâncoveanu (1688-1714) pentru fiul său Ştefan în anul 1702.
În arhitectură, ,,stilul brâncovenesc" se caracterizează prin realizarea de edificii de dimensiuni importante care se încadrează armonios în peisajul înconjurător. Foişoare, logii, scări monumentale cu balustrade sculptate, coloane în torsadă cu capitel compozit, oglinzi de apă, grădini frumos amenajate formează ambientul aparte al Mogoşoaiei.
Satul Mogoşoaia a fost cumpărat de Constantin Brâncoveanu în anul 1681, de la Radu logofăt, fratele său, popa Isac şi jupâneasa Rada. Odată cu satul a fost cumpărat şi heleşteul pe malul căruia s-a construit mai târziu palatul. În 1688 domnitorul zideşte biserica Sf. Gheorghe, care se păstrează până astăzi.
Între 1700 şi 1702 este construit palatul. Urmează apoi diverse adăugiri, cum ar fi realizarea picturilor din sala spătăriei mari (1704), completări ale ansamblului, construirea cuhniei, ziduri de incintă, diverse anexe gospodăreşti, amenajarea grădinilor domneşti. După sfârşitul tragic al domnitorului şi a fiilor săi din anul 1714, palatul este deposedat de toate bunurile mobile şi este transformat în han. A urmat anul 1770 atunci când, pe fondul confruntării dintre armatele ruso-turce (1768-1774), palatul este distrus, rămânând întregi numai camerele din centru, pridvoarele şi o parte din zidurile exterioare.
Reparat de vistiernicul Nicolae Brâncoveanu, palatul a fost din nou ruinat de un incendiu provocat de cete răzleţe de panduri aflaţi în drum spre Bucureşti (1821).
În 1830 au loc lucrări de reparaţii din iniţiativa banului Grigore Brâncoveanu, iar după 1844 de către noul proprietar, domnitorul Gheorghe Bibescu.
Lucrările conduse de arhitectul Johann Schlater au rămas neterminate, însă după 1860 , Nicolae Bibescu incredinţează arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy continuarea lucrărilor. Se adaugă palatului un corp nou către nord, se reface vechea casă boierească (devenită ulterior vila d'Elchinghen), ziduri de incintă etc.
Între 1914-1921 (cu întreruperi din cauza izbucnirii primului război mondial), se adaugă o scară pridvorului dinspre curte a palatului. Proiectul a aparţinut arhitectului Domenico Ruppolo. Este perioada când Martha Bibescu, soţia prinţului George-Valentin Bibescu, îşi pune amprenta asupra vechiului palat brâncovenesc.
În anul 1949 palatul este naţionalizat, devenind din 1957 muzeu de artă brâncovenească.
Cutremurul din martie 1977 a provocat degradări însemnate, fiind restaurat după acea dată.
Palatul în formă dreptunghiulară, se află în mijlocul unei frumoase grădini, fiind clădit pe două nivele, având faţada cu loggie spre lacul Colentina şi cea cu foişor, spre curtea interioară. Decoraţia murală cu scene din timpul călătoriei lui Constantin Brâncoveanu la Adrianopol (Edirne), cât şi motivele decorative ce împodobeau celelalte încăperi, s-au pierdut. Într-o singură încăpere de trecere s-a păstrat un fragment dintr-un motiv decorativ floral. Iniţial, palatul a fost tencuit, urme păstrându-se pe faţada loggiei şi pe faţada de est a palatului. In exterior, foişorul păstrează pictura originară. Decoraţia sculpturală, atât din interior cât şi exterior, este din piatră şi marmură. Clădirea este în întregime realizată din cărămidă.
Pivniţa dretunghiulară este despărţită în patru compartimente de un stâlp central, boltită cu patru calote sferice pe pandantivi. Parterul este alcătuit din camere care înconjoară pivniţa menţionată.
Partea cea mai importantă a palatului este etajul, la care se ajunge printr-o scară exterioară care conduce într-un foişor din care se pătrunde într-un coridor. Pe partea stângă a coridorului se găseau apartamentul domnului, iar pe partea dreaptă al doamnei. Foişorul dinspre curte este mare, pătrat, cu opt coloane elegante din piatră, cu arcade trilobate şi cu o balustradă cu ornamente sculptate în piatră. Foişorul este acoperit de o calotă sferică pe pandantivi. Uşa de la intrare la etaj prezintă o pisanie.
Spre lac, o loggie cu coloane de piatră cu fusuri cu caneluri răsucite, arcade trilobate şi balustrade bogat sculptate, constituie faţada spre lac a uneia din camerele etajului, mare, frumos boltită, flancată de cele două mici foişoare. Şi celelalte camere ale etajului sunt mari, cu ferestre trilobate. Faţada de nord, refăcută, are patru coloane provenite de la palatul Potlogi
O cornişă mare decorată cu un şir de arcaturi, încununează palatul cu faţadele lui de cărămidă aparentă.

 

Legături:

 


http://egispat.inp.org.ro
Palatele Brancovenești
Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Ilfov
 

Localizarea pe hartă:



View Larger Map