Tur virtual:

Deschide turul în fullscreen

Prezentarea monumentului:

Muzeul Cetății Histria

Înainte de a pătrunde în parcul arheologic propriu-zis, vizitatorul ce poposeşte la Histria va fi întâmpinat de muzeul care adăposteşte unele dintre cele mai importante descoperiri din cetate şi din teritoriul său.
Colecţia este alcătuită din vase ceramice şi de piatră, obiecte de uz personal şi casnic, sculpturi, piese de arhitectură, inscripţii. Ele sunt repartizate pe epoci (greacă şi romană, romană târzie), urmărindu-se succesiunea lor în timp. Astfel, sălile de la parter sunt destinate Histriei arhaice, clasice şi elenistice, iar cele de la etaj Histriei romane şi romane târzii.
La intrare poate fi admirată o frumoasă friză de marmură, aparţinând unui monument histrian de la sfârşitul secolului al II-lea–începutul secolului I a.Chr. Ea a fost identificată in imediata vecinătate a bazilicii civile, aflate pe latura de sud a străzii ce porneşte de la poarta principală a cetăţii, spre est. Realizat în stilul neoatic, relieful are reprezentate pe faţa anterioară imaginile lui Apollo, Hephaistos, Poseidon, Eros, Aphrodita, Athena, Zeus, Hermes şi Hera (?), iar pe cele laterale figura lui Apollo în ipostaza de Helios.
În prima sală (în formă de L), după o vitrină în care sunt expuse principalele publicaţii referitoare la Histria, urmează alte cinci ce cuprind fragmente ceramice aparţinând culturilor Hamangia (eneoliticul timpuriu, cca 5 000–4 500 a.Chr.) şi Babadag (secolele XI–VII a.Chr.) (vezi harta). Între ele o statuie menhir, descoperită la Hamangia (Baia) într-un tumul ce datează de la începutul epocii bronzului (începutul mileniului al III-lea a.Chr.).
Urmează o serie de vitrine ce cuprind ceramică arhaică (sfârşitul secolului al VII-lea–secolul al VI-lea a.Chr.): greco-orientală (boluri,amfore de Clazomene), corintică, atică cu figuri negre, fragmente de vase de piatră, statuete votive de teracotă, un pond de malahit .
Din aceeaşi epocă datează şi cada de baie, refolosită ca sarcofag în necropola identificată în satul Istria, precum şi elementele constitutive ale acoperişurilor templelor din zona sacră.
Nu putem trece în sala următoare fără a atrage atenţia asupra fragmentului de kuros (marmură, 560–550 a.Chr., probabil stil milesian) şi a unui foarte frumos capitel de antă, datând din prima jumătate a secolului al V-lea a.Chr.
Alături de acest impozant capitel, alte fragmente arhitectonice din marmură, aparţinând decoraţiei aceluiaşi edificiu sau altor temple, întregesc imaginea excepţionalei dezvoltări a cetăţii în secolele al V-lea şi al IV-lea a.Chr.
Cu nimic inferioare acestor dovezi ale geniului artistic grecesc se dovedesc a fi artele minore, dintre care cea mai bine reprezentată la Histria este ceramica. Vizitatorul muzeului are astfel posibilitatea să ia contact cu cele mai rafinate produse ale ceramicii atice, începând cu cele două cupe aparţinând şcolii aşa-numiţilor “mici maeştri” şi continuând cu vase sau fragmente ceramice pe care apar figuri negre pe fond roşu sau figuri roşii pe fond negru (secolele VI–IV a.Chr.).
În secolele următoare (III–I a.Chr.) dispar vasele pictate, iar calitatea firnisului (glazura)―cândva excepţională (continuă încă studiile pentru identificarea procedeelor tehnice de producere a acestuia)―decade evident. Acest fenomen se explică desigur prin larga difuziune a elementelor de civilizaţie greacă în tot bazinul mediteranean şi, după campania lui Alexandru cel Mare, în toată Asia, până la hotarul cu India. Nu ar fi exclus ca o parte a acestei ceramici din perioada elenistică să fi fost produsă chiar la Histria. Aceiaşi ceramişti locali vor fi fost însă chemaţi să împlinească şi necesităţile artistico-religioase ale societăţii histriene, aşa cum o dovedesc tiparele pentru producerea unor figurine din teracotă, care redau la scară redusă marile modele statuare din lumea greacă. Acestei ample producţii locale i se adaugă o intensă activitate comercială, explicabilă prin existenţa portului cetăţii―încă neidentificat în teren, dar asigurat de menţionarea lui într-o inscripţie din secolul al II-lea p.Chr. ca şi de două monede din secolul al III-lea p.Chr.―, aşa cum rezultă din numeroasele importuri. Din rândul acestora, vizitatorul are posibilitatea să vadă impresionanta serie de amfore prin care ajungeau la Histria rafinatele produse ale însoritului spaţiu egeo-mediteranean (vinuri, uleiuri) provenind din Thasos, Sinope, Rhodos, precum şi din alte cetăţi. Un loc aparte îl ocupă vasul din faianţă de certă producţie egipteană din secolul al III-lea a.Chr.
După tulburile vremuri din cursul secolelor I a.Chr.–I p.Chr.―când Histria se va vedea rând pe rând înglobată în marea uniune anti-romană a lui Mithridates al VI-lea, regele Pontului, apoi în cea a lui Burebista, pentru a sfârşi prin a fi inclusă în hotarele Republicii şi apoi ale Imperiului Roman―vechea colonie milesiană trăieşte la începutul secolului al II-lea p.Chr. un eveniment de o importanţă capitală şi anume “a doua înfiinţare a cetăţii”. Formularea respectivă apare în lista binefăcătorilor (euergetai) tribului Boreis, “de după a doua înfiinţare a cetăţii” şi îşi găseşte o bună analogie în lista onorabililor (filoteimoi) asociaţiei bătrânilor (gerusia), din anul 138 p.Chr. “după a doua înfiinţare” (ISM, I, 193), inscripţie aflată în sala centrală a muzeului. La o dată care este, aşadar, de căutat în primele decenii ale secolului al II-lea p.Chr.―foarte probabil în vremea împăratului “iubitor al grecilor” (philelen), Hadrian―histrienii vor fi considerat că cetatea lor, “refondată” acum, a intrat într-o nouă eră, de o remarcabilă prosperitate. Ultimele exponate de la acest etaj intermediar dau vizitatorului caracteristicile principale ale acestei noi ere, pe de o parte prin apariţia a numeroase asociaţii ale adoratorilor lui Dionysos, împreună cu toate manifestările legate de acest cult (concursuri sacre, coruri, ierarhii sacerdotale etc.) sau a aşa-numitului “Cavaler trac”, iar pe de alta prin apariţia militarilor romani, aşa cum rezultă din stela funerară a unui soldat de legiune (ISM, I, 288), militari prezenţi în vechea colonie milesiană fie în calitate de veterani, fie, mai târziu, chiar în activitate, atunci când atacurile venite pe calea mării vor impune necesitatea amplasării aici a unor garnizoane romane.
Părăsind sălile de la parter, vizitatorul poate admira o serie de altare, stele şi alte sculpturi cu caracter votiv sau funerar. Amintim doar altarul închinat lui Asklepios, în care este amintită originea cultului acestui zeu: oraşul Pergam. Pe partea dreaptă sunt expuse şi unele piese arhitectonice: capiteluri ionice, ionice cu impostă (paleocreştine), precum şi un capitel corintic de epocă romană târzie.
Un sector special este dedicat descoperirilor arheologice făcute în cele două edificii termale cercetate la Histria. Pe lângă obiectele de uz comun (ceramică, opaiţe) sau cele de port şi de podoabă, pot fi văzute eşantioane din placajele de marmură ale pereţilor, fragmente de tencuială şi de mozaic, tuburi ceramice aparţinând sistemului de aducţiune a apei şi de încălzire.
Spaţiul unei vitrine este dedicat unui lot de statuete de teracotă, produse într-un atelier local, descoperite într-un depozit de la marginea oraşului.
În continuare, pot fi văzute o serie de vitrine în care sunt expuse diverse obiecte datând din epoca romană timpurie (secolele II–III p.Chr.): ceramică de diverse forme, obiecte de podoabă , obiecte din os, ponduri (greutăţi pentru cântar), greutăţi pentru plasa de pescuit, opaiţe din lut, vase din sticlă. Se adaugă numeroasele fragmente sculpturale aparţinând acestei epoci, dedicate unor divinităţi ca Dionysos, Cybele, Minerva, Thanatos, Mithras, Cavalerul Trac.
O altă vitrină ilustrează aşezarea rurală de la Fântânele, situată în teritoriul agricol al Histriei, de unde provine un interesant relief sculptural cu reprezentarea zeului Sabazios. Elocventă pentru interferenţa dintre coloniştii romani şi populaţia getică băştinaşă este prezenţa ceramicii de factură romană alături de ceramica indigenă lucrată cu mâna.
Recipiente de mare capacitate, fragmente arhitectonice (colonete, bază de coloană) şi tuburi din piatră, folosite în unele sectoare ale apeductelor care alimentau oraşul, completează imaginea epocii romane timpurii la Histria.
Ultima parte a traseului de vizitare din muzeul Histria este rezervată epocii romane târzii (bizantine) şi celei medievale. Astfel, după ce vizitatorul a avut ocazia să afle informaţii utile şi să se familiarizeze cu perioada romană timpurie (vezi supra) el este condus pe firul cronologic al exponatelor spre ultimele perioade de locuire de la Histria. Pot fi admirate unele fragmente ceramice cu decor ştampilat, datând din secolele V–VI p.Chr. (terrasigillata), ce prezintă motive creştine (cruci, delfini, porumbei), precum şi ceramică târzie de uz comun (platouri, căni, amfore şi amforete, ulcioare, râşniţe).
Această secţiune a expoziţiei permanente a muzeului histrian ilustrează, în egală măsură, şi oraşul creştin. Fragmente arhitectonice reprezentative, provenind din edificiile de cult ale cetăţii, îşi găsesc locul lor printre exponate: un capitel de marmură cu cruce şi frunze de acant, pilaştri şi plăci de cancelli, colonete, două capiteluri de colonetă, mensaesacrae fragmentare.
În continuare, vizitatorul mai poate vedea amfore cu striuri de epocă romano-bizantină (secolele V–VI p.Chr.) şi medievale (secolele IX–X p.Chr.). Viaţa spirituală este ilustrată prin expunerea unor reliefuri reprezentându-i pe Hercules şi pe Dionyssos, iar cea materială prin ceramică de uz comun (oale şi amforete), mortaria, opaiţe, obiecte din os (ace de cusut, ace de păr şi piepteni) şi din bronz (catarame şi elemente decorative).
Partea medievală este reprezentată de ceramică lucrată cu mâna şi la roată, din necropola birituală de la Istria-Capul Viilor (secolele IX–X p.Chr.). De asemenea, mai pot fi văzute diverse vase ceramice româneşti descoperite la Năvodari (secolele XIV–XV p.Chr.), precum şi o inscripţie în limba greacă în cinstea victoriei lui Mircea cel Bătrân asupra turcilor, în anii 1 407–1 409. De o atenţie specială trebuie să se bucure în ochii vizitatorilor reconstituirea a trei morminte de incineraţie de la Istria-Capul Viilor.
Odată coborât în sala centrală a muzeului, vizitatorul va avea posibilitatea să admire cele mai frumoase şi, în acelaşi timp, expresive piese din multiseculara istorie a celui mai vechi oraş de pe teritoriul României de azi. Astfel, în ordinea cronologică a exponatelor, poate fi văzută baza statuii (astăzi pierdute), a divinităţii principale a cetăţii Apollo Tămăduitorul (Ietros), pe care este gravată una din cele mai vechi inscripţii de la Histria (începutul secolului al IV-lea a.Chr.)
În stânga bazei lui Apollo se află expuse piesele componente ale uneia dintre cele mai spectaculoase descoperiri efectuate vreodată la Histria, şi anume fragmentele faţadei unui templu de stil doric din prima jumătate a secolului al III-lea a.Chr.
În dreptul bazei lui Apollo se află expusă cea mai impozantă inscripţie găsită vreodată la Histria. Ea a fost descoperită, aşa cum se precizează în capitolul dedicat Incintei romane târzii, la poarta mare a acesteia, unde era folosită ca prag (pe faţa nevăzută a inscripţiei pot fi recunoscute şanţurile săpate pentru circulaţia carelor). Inscripţia datează din anul 138 p.Chr. şi conţine lista “onorabililor gerusiei de după a doua înfiinţare” .
În sfârşit, pe peretele din faţa fragmentelor templului dedicat Marelui Zeu, vizitatorul poate lua contact cu ultima mare descoperire de la Histria, şi anume, bazilica episcopală din secolul al VI-lea p.Chr.

Legături:

http://egispat.inp.org.ro
Situl Arheologic Histria
Consiliul județean Constanța
Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Constanța
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Localizarea pe hartă:

View Larger Map