Cetatea Histria, comuna Istria, jud. Constanța Cod LMI CT-I-s-A-02681 Localizare sat ISTRIA; comuna ISTRIA , La cetate, pe malul lacului Sinoe datare sec. VII a. Chr. - sec. VII p. Chr., Epoca greco-romanã Istoric, Descriere
Cetatea Histria este cea mai veche colonie greacă din vestul Pontului Euxin şi una dintre primele întemeiate în bazinul acestei mări, fiind în acelaşi timp primul oraş atestat pe teritoriul actualei Românii. Histria este primul oraş grecesc de pe ţărmul Mării Negre care a bătut monezi, fiind astfel foarte probabil să fi fost membru al Ligii Deliene din Atena. Având în vedere bunele sale relaţii cu regatul Odris al tracilor, cât şi cu sciţii de pe ţărmul Nordic al Mării Negre, oraşul a evoluat paşnic până în ultima parte a secolului IV a.Chr., când a fost distrus în timpul unei lupte dintre regele Filip II al Macedoniei şi sciţii conduşi de Ateas. In epoca elenistică, în ciuda condiţiilor destul de nefavorabile, Histria şi-a putut continua dezvoltarea sa economică, politică şi culturală. Este, de asemenea, o nouă epocă de dezvoltare şi din punct de vedere urbanistic. Atunci a fost ridicat noul zid al cetăţii, au fost construite noi temple în Zona Sacră a oraşului, cât şi un nou zid de împrejmuire păstrat de-a lungul întregului sit. In primul secol a. Chr., pentru o scurtă perioadă de timp, oraşul s-a aflat sub influenţa regelui dac Burebista. Dominaţia romană reprezintă o nouă perioadă de înflorire pentru Histria, întreruptă, însă, de repetatele invazii ale goţilor. In timpul împăratului Hadrian a fost construit un nou zid al cetăţii, iar după distrugerea acestuia de către goţi a fost ridicat un nou zid la jumătatea secolului III p. Chr. Ultimele clipe de prosperitate au fost în timpul domniei împăraţilor Constantin cel Mare şi Iustinian (o mărturie a politicii utilitariste a acestuia rămasă în Histria fiind bazilica episcopală, având dimensiuni impresionante: 60 m lungime si 30 m. lăţime).După 14 secole de existenţă, la jumătatea secolului VII p.Chr., Histria şi-a încetat existenţa. Situl nu a mai fost niciodată ocupat de un alt edificiu, ceea ce a creat condiţii remarcabile pentru cercetările arheologice. Histria, colonie greaca pe ţărmul dobrogean al Marii Negre (astăzi pe malul lacului Sinoe), a fost întemeiată către mijlocul secolului VII a.Chr., de către colonişti din Milet (conform ştirilor transmise de Eusebius, o posibila dată a întemeierii ar fi de plasat în anii 657/656 a. Chr, iar după tradiţia menţionată de către Ps.-Skymnos, anul 630 a.Chr. ar putea reprezenta data fondării cetăţii) şi a existat vreme de 14 secole, până în sec. VII p. Chr. Cetatea este cea mai veche colonie greacă din vestul Pontului Euxin şi una dintre primele întemeiate în bazinul acestei mări. In secolul V a. Chr. Histria devine un adevărat polis, cu o dezvoltare instituţională democratică ce este confirmată de scrierile lui Aristotel, cât şi cu o dezvoltare urbană confirmată de noul zid al cetăţii şi noile temple dedicate diverselor zeităţi.
Momentul construcţiei zidului elenistic de incintă poate fi plasat la sfârşitul sec. IV a.Chr. şi, după refaceri succesive, pare să fi rămas în funcţiune până către începutul sec. II p.Chr. când a fost înlocuit cu zidul de incintă roman timpuriu. Materialul întrebuinţat la construirea incintei este de natură calcaroasă, în afară de emplecton, unde s-a folosit şistul verde local. Piatra din care s-au realizat blocurile de calcar a fost adusă din carierele aflate în nordul Dobrogei, fiind transportate cel mai probabil pe apă. Ca toate celelalte incinte ale Histriei şi aceasta este prevăzută la bază cu un soclu (radier) din blocuri de piatră aşezate direct pe nisip, care se întinde pe toată lăţimea zidului, un sistem folosit de histrieni, destinat să mărească suprafaţa de susţinere, ca urmare a condiţiilor zonei cu un sol puţin rezistent, pe alocuri probabil chiar mlăştinos. Tehnica de construcţie este cea a unui dublu parament din blocuri de calcar, între care este un emplecton din blocuri de şist verde, întărit prin bârne de lemn dispuse transversal, ce asigură legătura paramentelor cu emplectonul. Istria a avut în epoca greacă (sec. VII - I a.Chr.) nu mai puţin de şase ziduri de incintă, în fiecare etapă de existenţă (arhaică, clasică, elenistică) cetatea fiind apărată de câte două ziduri: câte unul pentru acropolă şi unul pentru întreaga cetate. Acest tip de sistem defensiv este frecvent întâlnit în toată lumea greacă: Megara Hyblaea, Cumae, Velia, Lipari (Magna Graecia), Nymphaion, Tiritake (ţărmul de nord al Pontului Euxin), Samarkand (Orient), Naxos etc. Astfel, în epoca arhaică (sec. VI a. Chr.) întreaga cetate era apărată de un zid care închidea o suprafaţă de peste 70 ha. Acest zid cuprindea în interiorul său atât Acropola (aşezată pe stânca mai înaltă de pe malul lacului Sinoe) cât şi Platoul (suprafaţa de peste 60 ha care se întinde la vest de Acropolă). Sistemul de duble incinte al Histriei este atestat în toată lumea greacă. El reflectă pe de o parte preocuparea şi efortul urbanistic al coloniştilor, iar pe de altă parte puterea economică a oraşului, care şi-a putut permite punerea în practică a unui astfel de sistem defensiv şi refacerea lui după fiecare distrugere determinată de evenimentele istorice care i-au marcat existenţa.
