Centrul istoric Sighișoara Oraşul Sighişoara se află situat în partea de sud a judeţului Mureş, într-un peisaj de o frumuseţe aparte a Podişului Târnavelor, la confluenţa pârâului Saeş cu râul Târnava Mare. O caracteristică importantă a oraşului este separaţia pronunţată a celor două părţi constituente: Cetatea şi Oraşul de Jos - separaţie accentuată prin diferenţa de nivel şi plantaţiile de copaci care acoperă Dealul Cetăţii. Aşezarea veche, foloseşte strategic pintenul izolat înalt de 425 m din interiorul triunghiului - denumit Dealul Cetăţii. Oraşul dezvoltat în perioada Evului Mediu a avut pe lângă rolul comercial datorat amplasamentului la intersecţia unor mari drumuri comerciale şi un important rol militar, datorat poziţiei sale strategice. Mica aşezare incipientă dezvoltată pe platoul colinei a fost fortificată cu un zid lung de 930 m care înconjoară dealul pe conturul celor două platouri ale sale şi cu 14 turnuri de apărare dintre care se păstrează 9. Zidul datând din sec. XV-XVI păstrează urmele unor etape diferite de construcţie datorate schimbărilor survenite în tehnica militară. Porţiunea cea mai bine păstrată, cu o înălţime între 8-10 m, este situată în vestul Cetăţii între Turnul Frânghierilor şi Turnul Măcelarilor. Turnurile au fost construite şi apărate de breslele de meşteşugari. Cele mai reprezentative, păstrate până astăzi sunt: Turnul Cositorarilor (Zinngiesserturm), Turnul Frîngherilor (Seilerturm), Turnul Măcelarilor (Fleischerturm), Turnul Cojocarilor (Kürschnerturm), Turnul Croitorilor (Schneiderturm), Turnul Cismarilor (Schusterturm), Turnul Fierarilor, Turnul cu Ceas (fosta Primărie). În Cetate se conservă două monumente gotice: Biserica din Deal şi Biserica Mănăstirii şi ruina unei mici capele de asemenea gotice datată în sec. XIV. Biserica din Deal închinată Sf. Nicolae constituie cel mai important monument de arhitectură al oraşului, reprezentativă pentru stilul gotic transilvănean. Ea se află situată pe vârful dealului şcolii având o poziţie dominantă asupra peisajului din jur. Construcţia dezvoltată în etape, sec. XIV - XV aparţine tipului de biserică hală având 3 travei egale ca înălţime, acoperită cu o boltă gotică în reţea. Corul alungit are 2 travei şi o absidă poligonală cu 5 laturi. Biserica Mănăstirii închinată Sf. Maria se află în imediata apropiere a Turnului cu Ceas. Este al doilea monument gotic ca importanţă al oraşului. Datează din a doua jumătate a sec. XIII fiind alipită mânăstirii dominicane situată pe marginea de E a platoului şi dărâmată în 1886. Construcţia este de tip biserică hală, nava având 3 travei separate prin pile de secţiune pătrată (refăcute). Boltile navei distruse cu ocazia incendiului din 1676 au fost refăcute în sec. XVII. Corul cu absidă poligonală păstrează boltirea iniţială gotică, pe nervuri. Acoperişul înalt cu pinionul mare dau bisericii caracterul monumental. Faţadele lipsite de decoraţie sunt ritmate de ferestre cu ancadramente gotice. Biserica păstrează un altar baroc din 1680 şi o colecţie de covoare orientale. Biserica romano-catolică construită în 1894 se află situată în partea de N a platoului, pe locul unde se afla Turnul Lăcătuşilor cu bastionul Cismarilor şi biserica maicilor franciscane. Construită în stil eclectic, caracteristic epocii, silueta ei aminteşte accentele volumetrice iniţiale ale fostelor clădiri. În apropierea Bisericii din Deal se afla clădirea primei şcoli a oraşului (1619), precum şi clădirea neogotică a liceului (1901) construită în locul vechii şcoli, după planurile arhitectului Gottfriend Orendi. Între 1886-1888, pe locul vechii mănastiri dominicane, a ansamblului conventului dominicanilor şi a Turnului Dogarilor, s-a construit clădirea de mari dimensiuni, în stil eclectic a Primăriei, fostul sediu al comitatului Târnava Mare. În centrul istoric, cladirile locuite mai ales de meşteşugari (şi mai puţin de negustori) oferă o diversitate tipologică sporită de inegalitatea parcelelor şi relieful terenului. Cele mai vechi case de lemn documentate arheologic în actuala piaţă a Muzeului şi Piaţa Cetăţii, datau din sec. XIII-XIV. Reţeaua stradală a Cetăţii datează din sec. XIV. Ea este constituită din 3-4 străzi longitudinale aproximativ paralele şi mai multe pasaje transversale. Elementul central al compoziţiei este reprezentat de Piaţa Cetății. Ea are formă pătrată (40x40 m) şi este traversată în sens longitudinal de o stradă mai largă, str. Şcolii - ce leagă piaţa cu elementul dominat al Cetăţii şi un ax transversal, bine marcat ce face corespondenţa între piaţă şi cele două porţi principale: Turnul cu Ceas şi intrarea de sub Turnul Croitorilor. In Orașul de jos elementul urbanistic cel mai important îl reprezintă Piaţa Hermann Oberth (Marktplatz), vechea piaţă comercială, care este un spațiu triunghiular fiind dezvoltat în pantă spre Dealul Cetăţii. Casele care formează fronturile pieţei crează ansambluri unitare, iar pornirile străzilor în pantă oferă perspective interesante spre Cetate. După 1950, piața a fost amenajată ca spaţiu verde - parcul oraşului. Având în vedere păstrarea în cea mai mare parte a structurii urbane medievale şi a fondului construit în Sighişoara se înregistrează o densitate mult mai mare a monumentelor istorice decât în alte oraşe fapt care accentuează valoarea de unicitate a ansamblului arhitectural.
